Spectacolul: "Zadarnicele chinuri ale dragostei" de William Shakespeare

Descriere

ZADARNICELE CHINURI ALE DRAGOSTEI
de William Shakespeare
Traducere de Lucia Verona și Horia Gârbea
Într-o adaptare liberă de Daniela Dima
Cu: Șerban Pavlu, George Ivașcu / Andrei Huțuleac, Alin State, Lucian Ifrim, Cătălin Babliuc, Constantin Dogioiu, Catinca Maria Nistor / Andrada Corlat, Ioana Anastasia Anton, Daniela Nane, Silvana Negruțiu, Maria Veronica Vârlan, Adela Bengescu
Regia: Andrei Șerban
Regizor asociat: Daniela Dima
Decor: Octavian Neculai
Costume: Edita Lupea
Make-up: Valentina Sandovici
Regizor tehnic: Alina Manu
Andrei Șerban:
Războiul sexelor în "Zadarnicele chinuri ale dragostei" și tema dragostei...
Tema dragostei din "Zadarniciele chinuri ale dragostei", una dintre primele comedii scrise de Shakespeare, (după unii, chiar prima sa piesă), a fost continuată mai târziu într- o altă comedie, "Mult zgomot pentru nimic", care atunci avea un titlu diferit. În timpul lui Shakespeare, la Globe, cele două piese se jucau împreună, prima în original se numea "Love's labour's lost", a doua "Love's labour's won"- care, traduse literal, ar fi: "Eforturile pierdute ale dragostei", urmate de "Eforturile câștigate ale dragostei". La Teatrul de Comedie se joacă "Mult zgomot pentru nimic", spectacol pe care l-am montat recent, și acum la Bulandra "Zadarnicele chinuri ale dragostei". E interesant de urmărit aceste două comedii în teatru, să vedem cât de diferit e tratat subiectul. "Mult zgomot" are un final așa zis fericit, un fel de happy-end ciudat, cu Beatrice și Benedick acceptând să se căsătorească, după ce s-au războit cumplit toată piesa. Războiul sexelor în "Zadarnicele chinuri" e mai complex și cu un final enigmatic, nu neaprat vesel, cum s-ar așteapta într-o comedie. Anunțul morții întrerupe spectacolul și ne găsește pe toți, actori și spectatori, nepregătiți. Pentru un public modern titul este mai familiar decât piesa însăși, căci textul pare deseori obscur și poate de aceea se joacă rar (în România cel puțin), căci pare mai mult o piesă "de citit", datorită subtilităților de limbaj, un puzzle erudit, intenționat de autor să ne provoace, să ne atenționeze asupra felului în care distorsionăm sensul cuvintelor, denaturând limbajul. Dar cum să facem ca acest text scris acum peste 400 de ani să vibreze în secolul 21? Înțelegerea noastră e limitată și subiectivă, suntem atinși de un aspect sau altul și încercăm să transmitem ce ne-a atins pe noi. Nu putem cuprinde tot ce a sugerat Autorul, universul lui e mult prea vast. Peter Brook, marele regizor shakespearian, s-a preocupat toată viața să găsească sensul cel mai imediat al relației noastre cu opera lui și iată ce spune: "cu ani în urmă se susținea că piesele lui Shakespeare trebuie jucate așa cum au fost scrise. Azi absurdul unei asemenea afirmații e mai mult sau mai puțin recunoscut, căci nimeni nu știe ce formă scenică a avut Autorul în minte... O experiență teatrală trebuie să fie legată de pulsul propriului timp, arta teatrului trebuie să aibă o fațetă a vietii de zi cu zi, pentru că omul e interesat in primul rând de viața pe care o cunoaște. Teatrul nu trebuie să fie plictisitor, nici convențional. Trebuie să fie neașteptat. Teatrul ne duce spre adevăr prin intermediul surprizei, al emoției, prin joc și printr-o formă de bucurie".
În teatru, (o spun din experiența proprie) viitorul și trecutul nu au nicio importanță. Singurul lucru care contează e adevărul momentului prezent, doar experiența care-i unește pe actori și pe spectatori.