SPONTAN

Descriere

Prima intalnire dintre Alex Munte (ts) si Cristian Ciceu (g, efx) va sta toata sub semnul improvizatiei spontane, limbajului free jazz si elementelor cinematic-ambientale.

Alex Munte – Saxofon Tenor

și-a început drumul muzical, într-un ansamblu instrumental de suflători cântând la Bassblockflöte, experiență care avea să contribuie la felul în care percepe sunetul saxofonului tenor. Timp de un an trăiește în București colaborând cu muzicieni ca Albert Tajti, Octavian Scurtu, Adálbert Cserkesz sau Petra Acker și participă în anul 2013 la „Festivalul International de Jazz” de la Sibiu, în formulă de trio, alături de Dávid Szederjessi și Adrian Neacșu, unde i se decernează titlul de „Best Instrumentalist Award”. În același an concertează la festivalul „Jazz and More”, alături de Michael Acker, Sian Brie și toboșarul polonez Michal Trela. Un an mai târziu înregistreză alături de Ana-Cristina Leonte Quintet primul album - „Secret Lover”, prezentat în premieră în cadrul evenimentului „Bucharest Jazz Festival”(2014).
Întors la Cluj, începe la sfârșitul anului 2014 să lucreze alături de scriitorul si jazzologul Virgil Mihaiu, însoțind prin recitale de saxofon lansările cărții sale cu titlul „Jazzografias para domar a las saxofonistas / Jazzografii de îmblânzit saxofoniste”.

Cristian Ciceu (chitare, live electronics)

Cunoscut pentru excursurile sale in domeniul muzicilor improvizate spontan si pentru colaborari cu muzicieni ca Emil Gherasim (Fluidian, Psycho Symphony) si Csergo Dominic (Urma, Jazzybirds), Cristian Ciceu este membru fondator Junetrip, cu care are la activ un CD (Aimna, 2013 Soft Records). Primul sau material exclusiv solo se numeste Soft Engine, aduna idei muzicale inregistrate in perioada Mai 2014 – Septembrie 2015 si este disponibil intr-o editie limitata de 100 de exemplare dar si la streaming liber pe platforma Bandcamp.

Concertele sale propun o interacţiune dintre chitara electrică şi o serie de obiecte banale din spaţiul cotidian (cleme de rufe, bucati de lemn, fâşii de hârtie), totul trecut prin filtrul efectelor electronice. Structurile sonore astfel rezultate sunt în mare parte improvizate, cu un accent pus pe texturi cinematice ce propun o lectură minimalistă a jazz-ului contemporan.